Creasta Cocosului & Lacul Sf. Ana
Lacul Sf. Ana
La hotarul dintre judetele Harghita si Covasna, in Carpatii Orientali, se afla singurul lac de origine vulcanica din Europa. Lacul Sfanta Ana se intinde pe o suprafata de douazeci de hectare si are o adancime de aproximativ sapte metri. Legenda lacului spune ca demult in acel loc se afla o cetate. Stapanul acestei cetati fiifnd suparat pe treisprezece fecioare din popor, printre care se afla si preafrumoasa Ana; le-a inhamat la o caleasca si le-a biciuit brutal pana la sange. Nemairezistand durerii, Ana, a facut o rugaciune catre Domnul, dupa care a rostit un blestem: “Sa dea Domnul sa se crape pamantul sub noi si sa ne inghita si pe noi, sa nu mai suferim” Dumnezeu a ascultat-o si le-a curmat suferinta surpand muntele, iar din lacrimile planse ale celor treisprezece fete s-a nascut un lac, curat ca lacrima.
Lacul Sfânta Ana este un lac de origine vulcanică, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul României. Este situat în masivul Ciumatul Mare, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tuşnad. Lacul este aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, după alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupţii vulcanice în Carpaţi şi în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani). Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m şi o lăţime maximă de 460 m, o suprafaţă de 19,50 ha şi o adâncime maximă de 7 m. Lacul îşi completează apele numai din precipitaţii, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. În apă nu există oxigen, motiv pentru care în aceasta nu trăieşte nici o vietate. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează şi emanaţiilor mofetice prin fundul lacului şi prin pereţii craterului.
Creasta Cocosului
Creasta Cocoşului se află în Munţii Gutâi, munţi de sorginte vulcanică. În 1954 formaţiunea stâncoasă în cauză şi zona adiacentă a fost declarată rezervaţie naturală şi include un areal de cca 50 ha.
Privită dinspre Hoteni, formaţiunea muntoasă evidenţiază un arc de cerc cu deschiderea spre Hoteni-Ocna Şugatag- Breb, rămăşiţă a unui vulcan de mari dimensiuni. Cu puţină imaginaţie putem să ne imaginăm cum a arătat acest crater în urmă cu mii de ani iar imaginea astfel rezultată nu e tocmai relaxantă.
Această perspectivă a crestei am postat-o anterior.
Urcând Gutâiul pe ruta Deseşti, Mara, Pasul Gutâi se relevă treptat cărui fapt i se datorează numele. La marginea craterului apare o grupare de stânci ascuţite cu o formă crenelată întinzându-se pe o lungime de 200 de m pe direcţia NV – SE. Denumirea este dată de localnici datorită aseamănării stâncilor cu o creastă de cocoş, dacă sunt privite dintr-un anumit unghi.
Această rezervaţie este situată la o altitudine medie de 1200 m. Punctul cel mai înalt al Crestei are 1450 m.
La baza Crestei se află o zonă cu aspect de podiş, denumită Poiana Boului.
Evident că în trecut forma crestei a aprins imaginaţia locuitorilor din zonă şi nu m-ar mira să fi existat şi o legendă legată de formarea sa, mai ales că tema cocoşului a fost una specifică populaţiilor trace. Pe ansamblu, Munţii Gutâi au intrat în folclorul local, locaţia fiind considerată ca având însuşiri supranaturale, cu efecte benefice sau malefice asupra plantelor, animalelor şi chiar a oamenilor. Chiar faptele legendare ale haiducului Grigore Pintea Viteazul se leagă, poate chiar originează aici.
Din acest punct de vedere Munţii Gutâi se alătură celorlalţi munţi cu rezonanţă legendară ai Ţării Maramureşului: Ţibleşul- considerat de unii cercetători ca fiind în corelaţie cu zeiţa Cybela având ca arie de infuenţă zona Ieud, Botiza, Poieni, Băiuţ şi Pietrosul, cel care se prăvale pe borşeni dacă aceştia nu respectă datinile străbune.
Câteva poze cu frumoasa Creastă a Cocoşului de Maramureş.
